Howard Barker

Scene dintr-o execuţie

dramă

Traducator: Julián Ria

Howard Barker (1946–) este unul dintre cei mai de seamă dramaturgi contemporani, autor înconjurat de o adulaţie aproape cultică, dovedită de fondarea la Londra, oraşul său de baştină a unei trupe bazată pe concepţia sa despre teatru, denumită The Wrestling School (Şcoala de lupte), având obiectivul de cercetare a sistemului de conexiuni dintre limbă, performer şi receptor. Drama lui, intitulată „Scene dintr-o execuţie” a fost prezentată în 2 martie 2012, la Teatrul Szigligeti, în regia lui Theodor-Cristian Popescu.

Teatrul-dezastru

Barker a inventat ideea aşa-numitului teatru-dezastru. În operele sale, violenţa, sexualitatea, dorinţa de putere şi problema comportamentului uman sunt subiecte frecvente. Respinge opiniile conform cărora membrii publicului trebuie să primească un răspuns unitar după spectacol, pe baza celor văzute pe scenă. Obiectivul lui Barker este întocmai contrariul: dezmembrarea răspunsului, încurajarea spectatorului de a interpreta singur mesajul spectacolului. Pentru el, teatrul nu este platforma unei experienţe comune. „Faptul că fredonăm nişte melodii banale împreună nu înseamnă că suntem o comunitate.” Pe când alţi dramaturgi se străduiesc să simplifice scenele, Barker doreşte ca mesajul să fie cât mai complex, chiar ambiguu. Popularitatea comediei provine din faptul că unifică publicul „într-o înţelegere consensuală”. Barker însă crede în renaşterea tragediei: spune că rolul teatrului este acela de a scoate în evidenţă diferenţele, să creeze probleme, ca publicul să plece de la spectacol tulburat şi împărţit. Această renaştere a tragediei va duce la apariţia frumosului şi lirei pe scenă: „Tragedia eliberează limbajul din mediocritate, iar vorbele devin din nou poezie” - afirmă autorul. 

Imperiul şi artistul
Personajul central al dramei „Scene dintr-o execuţie” este Galactia, pictoriţa veneţiană desemnată de câtre doge spre a imortaliza bătălia de la Lepanto (1571 – una dintre vestitele bătălii maritime purtate împotriva Imperiului Otoman, în cursul căreia forţele unite ale Republicii Veneţiene, ale Statului Papal condus de papa Pius V., ale Republicii Genoveze, Princiatului de Savoya şi Ordinul Cavalerilor Maltezi au repurtat o victorie decisivă aupra flotei otomane). Galactia însă e artist autonom, care percepe şi reprezintă „glorioasa victorie” ca pe un măcel. Cei care au comandat tabloul, îl consideră „o provocare obscenă premeditată”. Galactia e trimisă la închisoare, iar iubitul ei, Carpeta primeşte comanda de a picta „contra-tabloul”. „Statul comandă opere de artă. Câtă libertate are în acest caz artistul? Cât de critică poate fi viziunea sa, când i se cere să celebreze, să glorifice? Poate o mare bătălie navală care a „salvat” Europa să fie redată artistic ca un „măcel”? Cel ce comandă poate impune nu doar tema, ci şi o anume viziune? Îşi închiriază artistul doar „meşteşugul”, sau şi conştiinţa?” (Theodor Cristian Popescu, regizor) 
Recomandat peste 14 ani.
 

Distributia:

Premiera: 2012.03.02