Opera Maghiară din Cluj Balett

În viziunea coregrafului, dansul este modalitatea prin care trupul și sufletul devin una, făcând apel la acea forță ancestrală, primară: forța trupului. Acesta decide dacă dorim sau dacă merită să realizăm o acțiune. Mișcarea corpului într-un spațiu influențează exteriorul, având astfel puterea de a induce schimbarea. Acest atuu trebuie exprimat și trăit prin intermendiul dansului, cu ajutorul căruia putem intra în contact cu Sinele primordial, cu vechi instincte, cu moștenirea noastră genetică, pe care o păstrăm din generație în generație încă de la începuturile rasei umane.

Prin trup, adică prin această reprezentare materială a spiritului, suntem prezenți în lume, iar prin experiențele trăite ajungem să ne cunoaștem și să ne desăvârșim propria ființă. Trupul este totodată și lăcașul conștiinței de sine. Prin gesturile sale organice, prin nobila simplitate a mișcării de dans, el reprezintă un mijloc total aparte de a ne exprima celorlalți gândurile și sentimentele. Tot el, trupul, ne face să descoperim relații, căutând poduri ce leagă trecutul de prezent. Poduri care poate duc și către un viitor anume, însă acest drum este pavat cu îndoială și multe semne de întrebare.

Dansul trupului nu este o coregrafie care trebuie însușită. Dacă am conștientiza îndeajuns semnalele trupului, am descoperi, poate, amintirile unei vieți întregi.
Tehnic vorbind, un coregraf devine suficient de pregătit în momentul în care se regăsește în fiecare gest, se pierde în fiecare mișcare, se arată prin ea și, în același timp, îi îngăduie spectatorului să înțeleagă spiritul uman în deplinătatea lui.