Lehár Ferenc

Dragoste de țigan

Opera Maghiară Cluj

Compus? de Franz Lehár la sfâr?itul anului 1909, pe un libret de Alfred Maria Willner ?i Robert Bodanzky, opereta poveste?te istoria Zoric?i, o fat? de boier, logodit? cu Ionel (Gábor), care este nesigur? pe sentimentele sale. Ac?iunea se petrece în Transilvania în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-un sat de pe malul Cernei. Structura celor trei acte ale operetei reflect? ac?iunea, prin titlurile generice: Noaptea logodnei, Visul Zoric?i ?i Trezirea. 

La logodna Zoric?i cu Ionel (Gábor) este invitat Józsi, un tân?r ?i p?tima? violinist ?igan. Acesta o seduce pe Zorica prin sunetul vr?jit al viorii dar, mai ales prin cuvintele ?i personalitatea lui. Dându-?i seama c? nu cunoa?te aceste sentimente pentru logodnicul s?u. Zorica îl roag? pe Józsi s? o ia cu el, pentru ca s? devin? liber? ?i fericit?, refuzându-?i logodnicul, spre consternarea invita?ilor. Fr?mântat? de îndoial? Zorica, î?i aminte?te de legenda popular? conform c?reia, dac? va bea din apa fermecat? a râului Cerna, î?i va vedea viitorul. Dup? ce soarbe câteva pic?turi, Zorica se afund? într-un somn adânc. 

Actul al doilea este Visul Zoric?i, în care ea se vede pe sine înconjurat? de ?atra de ?igani, campat? pe mo?ia vecinei tat?lui s?u, contesa Ilona. Dup? doi ani de absen??, Józsi este primit cu bucurie de to?i, pentru c? f?r? vioara sa, evenimentele ?atrei nu au mai fost la fel. Zorica observ? c? nu numai ea se bucur? de prezen?a gitanului, femeile ?atrei, chiar ?i Ilona sunt atrase de el. Îndoiala î?i face loc în sufletul ei, mai ales atunci când, la anun?ul Ilonei de a da o petrecere pe mo?ie, Zorica propune o ceremonie de c?s?torie, ?i, îmbr?cându-se în costumul tradi?ional de mireas? al ?atrei, tat?l ei, boierul Dragoján, o reneag?. Pe deasupra, Józsi nu dore?te o ceremonie în biseric?. Astfel visul de iubire se spulber? ?i Zorica î?i d? seama c? nu poate iubi ?i tr?i astfel. 

Actul al treilea prezint? trezirea la realitate. La petrecerea de logodn? fiecare personaj î?i arat? adev?rata fa??. Józsi, angajat pentru a cânta la petrecere, este asaltat de Ilona ?i pleac? dezam?git, nici el nu se potrive?te lumii acesteia. Trezindu-se din visul revelator, Zorica declar? c? via?a de nomad nu este pentru ea, ?i accept? iubirea logodnicului ei.

Pu?ine dintre operetele lui Lehár sunt atât de inventive din punct de vedere melodic atât de îndr?zne?e din punct de vedere al armoniei, ?i al culorilor instrumentale. Nic?ieri folosirea cântecelor tradi?ionale ungure?ti ?i ?ig?ne?ti nu au fost mai conving?toare. Libretul este marcat de o larg? palet? de efecte ?i afecte dramatice. Personajele sunt conduse de pasiuni adev?rate iar muzica este creat? pe m?sur?. Multe numere ale operetei au devenit faimoase: incluzând cearda?ul Zoric?i, Hör' ich Cymbalklänge, ?i duetul Zorica-Józsi Es liegt in blauen Fernen. Ariile lui Józsi, Welche hier von allen würde mir gefallen, sau Ich bin ein Zigeunerkind sunt de asemenea printre favorite. Dansurile, între care domin? valsul, cearda?ul ?i mar?ul, confer? operetei un parfum intona?ional balcanic asezonat cu armonii wagneriene (vezi intermezzo-ul instrumental pe malul Cernei), care, al?turi de lirismul sentimental sau p?tima? al ariilor duetelor ?i corurilor, define?te stilul lui Lehár, stil cu care a sedus publicul de pretutindeni. 

Premiera a avut loc la Carltheater din Viena în 8 ianuarie, 1910. Succesul vienez i-a conferit operetei o notorietate mondial?, astfel c? în 17 octombrie 1911 a fost montat? pe Broadway la Globe Theatre având 31 de reprezenta?ii, iar în Londra premiera a avut loc în 1 iunie 1912, la Daly's Theatre. În Bucure?ti opereta a ajuns mai repede, în 23 iunie 1910 fiind reprezentat? cu mare success de Compania Liric? Constantin O?ele?teanu.