Tamási Áron

Suflet viteaz

Teatrul Naţional Budapesta

Piesa a fost scrisă în octombrie 1940, imediat după reataşarea Transilvaniei de Nord la Ungaria. Premiera absolută a avut loc pe 25 ianuarie 1941, la Teatrul Naţiona, pe baza nuvelei „Imn cu un măgar”.
Spectacolul însă este, în esenţă, diferită de nuvelă. Nu numai datorită faptului că autorul l-a redenumit pe personajul principal, ci şi pentru că piesa scrisă în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial operează cu un set de simboluri care au totul şi cu totul alt înţeles. În timp ce în nuvelă, soldatul Gábor Demeter, care a supravieţuit Primul Război mondial, trebuie să înţeleagă că nu mai are cum să se întoarcă de unde a pornit, povestea lui  Péter Balla este drama întoarcerii şi unui nou început. Este povestea modului în care „ordinea străveche” îl primeşte pe cel care se întoarce acasă după război. Atunci când s fost pentru prima dată prezentată, drama lui  Tamási, care sugerează importanţa cultivării pământului, în locul luptei, nu a avut un succes absolut. Premisa ei s-a părut naivă în ochii contemporanilor, istoria însă a demonstrat repede că adevărata tragedie a secolului XX. Este distrugerea „luimlor mici”, dispariţia comunităţilor tradiţionale – e destul să ne gândim doar la distrugerea satelor de către Ceauşescu.
În această operă a sa, Tamási nu mai foloseşte dialectul specific secuiesc. Nu este o piesă populară dulce-amară, ci o adevărată dramă a spiritului colectiv maghiar. Arată un dinamism al dialogurilor care, într-un final, ţine unite comunităţile care vorbesc aceiaşi limbă – aşa cum a fost în trecut, şi aşa cum sperăm că va fi şi în viitor.