Ziua Mondială a Dansului 2016

De 34 de ani, în ziua de 29 aprilie, sărbătorim Ziua Mondială a Dansului. Data a fost aleasă de Comisia Internaţională a Dansului, în 1982, aceasta fiind aniversarea naşterii marelui maestru francez al baletului, Jean-Georges Noverre, născut în 1727.

În cea mai mare sărbătoare a artei dansului, Asociaţia Dansatorilor Profesionişti Maghiari, împreună cu Teatrul Naţional de Dans, organizează, anual, o seară de gală, în cadrul căreia se decernează premiile Asociaţiei, respectiv premiile fundaţiilor „Imre Zoltán” şi „Ifj. Nagy Zoltán”, şi se anunţă câştigătorii Burselor de Dans „Fülöp Viktor”. Publicul poate urmări o selecţie din producţiile artiştilor premiaţi în anul precedent.

Ansamblul Nagyvárad al Teatrului Szigligeti marchează această sărbătoare în fiecare an. În cursul anilor, am mau avut flashmoburi, repetiţii deschise, dar şi spectacole dedicate Zilei Mondiale a Dansului. În acest an, suntem deosebit de onoraţi de faptul că am fost invitaţi la Budapesta, la tradiţionala seară de gală, care, de această dată, se va deschide cu una dintre scenele oratoriului de dans „Stabat Mater”, pe care am realizat-o împreună cu cei de la Teatrul de Dans Europa Centrală. Pe de altă parte, gala festivă va fi regizată de directorul artistic al ansamblului, Levente Dimény.

În fiecare an, un profesionist din arta dansului este invitat să formuleze un mesaj dedicat Zilei Mondiale a Dansului. Mesajul din acest an este semnat de coregraful Tibor Erdélyi, distins cu premiul „Érdemes Művész”.

 

 

Mesaj de Ziua Mondială a Dansului

 

De când am devenit oameni, dansul este mereu prezent în vieţile noastre. La început, omul a dansat pentru a aduce ploaie, pentru recoltă îmbelşugată, sau pentru a ţine departe spiritele rele.

Dansăm de bucurie, de tristeţe, pentru a spune poveşti, pentru a aduce fericire nouă şi celorlalţi.

Cariera unui dansator este, cu cât de frumoasă, cu atât de scurtă. Totuşi, lucrăm cu plină credinţă şi putere ca să realizăm şi să transmitem acel moment, acel sentiment pe care l-am visat împreună cu coregraful. Nu există bucurie mai mare, moment mai măreţ, decât acela când gândul, sentimentul atinge sufletul spectatorilor, şi noi vedem în ochii lor, simţim în bătăile inimii lor, că participăm împreună la un miracol.

Indiferent dacă vorbim de balet clasic, dans popular sau dans contemporan, dans sportiv, vechi, clasic sau modern – pentru că este nevoie de toate, şi toate îşi au rostul. Dansează tinerii, vârstnicii, în forme autentice sau adaptate, experimentează şi creează noi forme, îşi întind mâna spre trecut, sau prelucrează creaţii vechi. Noroc că avem atâtea minţi creative în ţara noastră. Aşa trebuie! Pentru că avem nevoie de diversitate!

Această zi este despre noi: dansatori, coregrafi, maeştri, artişti. Astăzi, lumea ne serbează pe noi. Ne şi întreabă: Care este cea mai mare dorinţă a noastră? Ce ne dorim?

Societatea de dans aşteaptă de mult timp construirea noului Teatru Naţional de Dans. Avem deja o promisiune, aşteptăm să se realizeze, iar noi vom aduce acolo nişte spectacole minunate.

Ce ne dorim?

Ne dorim să ne redobândim pensia profesională pe care am pierdut-o. Eu, în lipsa unei legislaţii, am mai putut să mă pensionez, dar ce se va întâmpla cu generaţiile care vor urma? În prezent, această problemă a dansatorilor încă mai aşteaptă o soluţie. Dar haideţi să nu ne întristăm!

Le doresc dansatorilor, atât celor profesionişti, cât şi celor amatori, multe opere bune, cu roluri bune pentru interpreţi, inspiraţie pentru coregrafi, adică tuturor dansatorilor şi trupelor. Iar pe membrii publicului îi rog să ne iubească şi să ne susţină în continuare.

În încheiere, doresc tuturor să trăim într-o lume în care nu ne pierdem cheful de dans.

Erdélyi Tibor - coregraf