De vorbă cu compozitorul

Vinerea asta va avea loc premiera celui mai nou spectacol de teatru-dans al Teatrului Szigligeti, „Barbarii”. Muzica pentru spectacol a fost compusă de binecunoscutul compozitor teatral contemporan Tibor Cári, pe care, de această dată, l-am întrebat despre modul în care a luat fiinţă muzica pentru „Barbarii”.

Ce te-a inspirat în compunerea muzicii pentru spectacol?

Am mai lucrat cu această orchestră anul trecut, la „Coliziuni”, şi deja atunci ne-am propus să creăm un univers muzical cu totul nou. Şi de această dată am încercat să ducem mai departe ce-am început, tot pornind de la elementele muzicii populare, dar creând ceva nou, ceva deosebit. Cred că şi în cazul „Coliziunilor”, am reuşit să ne atingem acest obiectiv. Acum, experimentând cu şi mai mult curaj, s-a născut o muzică mult mai dramatică şi mai dinamică.

Cât de mult te-ai lăsat influenţat de nuvela lui Móricz – sau te-ai bazat mai mult pe viziunea coregrafilor?

M-a influenţat doar atmosfera nuvelei, am încercat să mă orientez într-o mai mare măsură după scenele concepute de regizorul-coregraf. Deja şi povestea a fost un fel de punct de pornire, dar viziunea şi îndrumările coregrafilor au avut o importanţă mult mai mare. Pentru mine, a fost foarte interesant faptul că am primit o libertate completă, am putut crea liber, am avut libertatea de a determina atmosfera scenelor. Coregrafii mi-au sugerat mai mult emoţii, şi mi-au explicat dinamica muzicii, dar în ceea ce priveşte forma pe care-mi doream s-o dau muzicii, am avut o libertate decizională completă.

Cât de mult diferă metoda de a compune muzică pentru un spectacol, faţă de a compune doar din plăcere?

Sigur, compun muzică şi pentru filme, sau compun doar din plăcere, când mă simt inspirat. A compune muzică pentru teatru diferă de „creaţia liberă” în sensul că în acest gen, desigur, există factori care te limitează, la care trebuie să te conformezi. Într-un fel, atmosfera piesei este definitorie, dar şi timpul alocat compunerii este limitat – ai un termen stabilit pentru a-ţi termina lucrarea. Însă existenţa acestor limite nu este neaparat un lucru prost – mai mult, ca artist, pot afirma că aceste limitări mă inspiră şi mă provoacă, câteodată chiar îmi fac bine, chiar am nevoie de ele.

Te rog să ne destăinui câteva idei despre compunerea de muzică pentru teatru.

Atunci când compui muzică pentru o piesă de teatru, nu este destul timp pentru muzică să se dezvolte, trebuie imediat să creezi ceva esenţial. Muzica trebuie să aibă un rost într-un spectacol, trebuie să transmită emoţii, sentimente, atmosferă, câteodată să scoată în evidenţă o întâmplare de pe scenă. Muzica trebuie să aibă un rol important în spectacol, câteodată joacă şi ea un rol, niciodată nu poate fi doar o „umplutură”. Acest fel de creaţie artistică este o provocare uriaşă.

Ce instrumente se folosesc pentru acest spectacol, şi de ce le-ai ales tocmai pe acelea?

Alegerea instrumentelor a fost, într-o mare măsură, gata făcută, compoziţia orchestrei fiind dată, eu însă am mai adăugat un trombonist şi un percuţionist, pentru a contribui la dinamică şi ritm. Faptul că am mai inclus un instrument fantastic, şi anume un clarinet bas, constituie un element de noutate. Este un instrument rar folosit, cu un sunet aparte, şi suntem foarte bucuroşi că am reuşit să facem rost de el.

În afară de asta, folosim şi un negativ, care dă un plus de putere muzicii, este ca şi cum am fi extins orchestra cu şi mai mulţi membri şi instrumente. În acest fel, ia naştere un sound foarte puternic.