Tóth-Máthé Miklós

Măreţie

Zanotta Art Production (Ungaria)

De la József Katona încoace, dramele istorice au o tradiţie în Ungaria. În această nouă piesă, autorul Miklós Tóth-Máthé evocă povestea arhiepiscopului Tamás Bakócz, care, în secolul XVI, a fost în prag de a deveni papă. Cu aprobarea regelui Ulászló, preotul care tocmai revenise din Italia pentru a organiza cruciadele, a recrutat o armată împotriva turcilor, numindu-l drept comandant suprem pe Gheorghe Doja, un locotenent-călăreţ devenit militar pentru a scăpa din iobăgie, şi a dobândit titlul de nobil de la rege ca recompensă pentru faptele sale eroice. Doja acceptă provocarea cu modestie, organizând imediat pregătirea militarilor, şi pornind la luptă cu armata compusă din iobagi şi ţărani. Misiunea primită de la papa şi angajamentul creştinesc al lui Bakócz eşuează însă din cauza urii nobililor faţă de iobagi, dar şi fricii de armatele „sărmanilor”. Aşadar, oamenii lui Doja se întorc împotriva stăpânilor, gloata înfuriată începe să distrugă şi să ucidă, dar la un moment dat trebuie să se confrunte cu armatele lui Zapolya, pornite pentru a lua revanş. Doja este capturat la Timişoara, executat pe un „tron” înroşit în foc. Intenţia nobilă a lui Bakócz are un efect invers faţă de ce s-a dorit. Arhiepiscopul bătrân, dezamăgit, se pregăteşte să plece la Roma, însă, la cererea lui Ulászló, rămâne totuşi în ţară, ca pe urmă să-l poată înmormânta pe prietenul lui, regele, iar el, la rândul său, să fie înmormântat în capela ridicată în cinstea Sfintei Maria, capelă care urmează să fie redenumită după el.